Am citit recent un articol interesant. Am regasit descrisa o situatie pe care am trait-o si probat-o fara sa-mi dau seama in repetate randuri. Pe scurt, autorul concluziona cum ca mama este cea care da tonul la fericire in casa. Nu este nici pe departe o sanctificare a mamelor din lumea intreaga, cele care cresc copii, tin gospodaria si mai au eventual si o cariera de succes. Nu este nici un manifest pentru feministe.
Am inceput sa derulez in minte episoade care au venit sa confirme ideea: o zi proasta pentru mine, din varii motive mai mult sau mai putin importante, echivaleaza cu schimbarea dispozitiei tuturor. Altfel spus, mami este barometrul modificarilor de stare. Si nu numai a copiilor, care oricum se transforma daca mami ridica tonul, ii cicaleste sau Doamne-fereste ii pune sa-si faca ordine in camera, in jucarii. Sufera chiar si tati, care daca dupa o zi epuizanta gaseste acasa o oala sub presiune, ghici ce? Scoate el aburi, in loc sa paseasca pe un covor de bune-intentii.
Odata haosul instaurat, e lipsit de sens sa inceapa lamentarile sau explicatiile, faptul e consumat. Pentru a preveni astfel de situatii, nu ca nu s-ar fi intamplat, am propria strategie ( demna de a fi incalcata ocazional, spre confirmarea teoriei ). Nu am chef sau stare, nu stau cu orele in bucatarie. E dezordine in casa, e si maine o zi ( a nu se confunda papucii aruncati in toate partile si jucariile cu mizeria ). Incerc pe cat posibil ca de-a lungul zilei, atunci cand nu suntem in formula completa, sa ma incarc cu bine si sa las balastul unor experiente neplacute in drumul spre casa. Si asa suntem prinsi fiecare in diverse activitati de rutina, iar timpul petrecut impreuna este limitat.
Daca se intampla insa inevitabilul si in ciuda oricaror incercari am o zi proasta, fac eforturi sa fie doar a mea. Sunt insa deconspirata cu usurinta de cele 2 perechi de ochisori iscoditori si inevitabil apare si intrebarea: “Mami, esti bine?” Privirea lor umbrita de grija si tonul precaut sunt remediile sigure si imediate pentru atenuarea simptomelor. Iar zambetul lor este motivatia suprema de a da sonorul trairilor rele mai incet.
