A fost odata ca niciodata o imparatie in care domnea de ceva vreme nestingherita Zana Ordine. Locuitorii traiau intr-o armonie perfecta: divane cu pernele la locul lor, straie aranjate armonios in dulapuri, vesela pusa pe categorii, cosmetice alese in borcane si borcanele asezate dupa marime, culoare sau alte criterii intelese sau nu. O perioada a domnit pacea.
Intr-o zi, imparatia a primit vestea nasterii unei minunate printese blonde, cu safire in priviri. Figura ei angelica nu dadea de inteles ca ar putea fi altceva decat un glob magic de candoare. Irezistibila faptura i-a convins cu usurinta pe iubitorii ei parinti sa umple intreg taramul de jocuri, jucarii si altele asemenea. Pacea s-a clatinat pentru prima oara si Zmeul Dezastru a inceput sa isi faca simtita prezenta.
A mai trecut un timp si printesa blonda a primit “intariri”: o alta printesa, razboinica si neinfricata, cu sageti in privirile-i de ciocolata topita. Zmeul Dezastru zambea multumit: isi simtea puterile crescand, considera ca nimeni, niciodata nu-i va mai lua locul. Zana Ordine era din ce in ce mai slabita.
Si atunci cand se straduia din rasputeri sa o trimita cat mai departe, Regina Fericire i-a chemat pe cei doi conducatori si le-a amintit ca ea este cea care a condus dintotdeauna imparatia din povestea noastra si ca asa va fi si in continuare. Cu intelepciune si rabdare le-a explicat ca puterile unuia depind de ale celuilalt, ca nu pot exista separat, ca printesele sunt fericite alaturi de amandoi.
Micutele au invatat ca vor ramane mereu printese daca o vor pofti pe Zana mai des in lumea lor, daca il vor intalni pe Zmeu cu veselie si daca o vor cauta pe Regina in toate lucrurile mici si mari.
